TEMĂ
Gen
Rolurile de gen, statutul femeilor și participarea acestora la mișcările naziste, fasciste și ustașe, precum și politicile de excluziune pe criterii de gen.
00
Elemente cronologice
02
Resurse didactice
00
Surse din arhivă
Elemente
01
Dificila luptă a femeilor împotriva discriminării civice și politice din societatea românească
La finalul Marelui Război, așteptările femeilor din România în privința îmbunătățirii statutului civil și a primirii drepturilor politice erau majore. În vederea susținerii doleanțelor, în marile orașe ale României s-au pus bazele unor asociații feministe care au militat pentru transformarea statutului femeilor, pentru emancipare civilă și politică. S-a format chiar un Consiliu Național al Femeilor Române care dorea sfârșitul declasării legislative, legile românești consacrând inegalitatea între bărbați și femei: femeile aveau calitatea de cetăţean cu deosebirea că nu aveau plenitudinea drepturilor politice. Pe de altă parte, femeia măritată avea acelaşi statut ca minorii sau alienaţii mintal, fiind practic lipsită de personalitate juri¬dică: nu îşi putea administra averea, nu putea iniţia un pro¬ces fără consimţământul soţului, iar cercetarea paternităţii copilului îi era oprită. Deși Constituţia din 1923 a prevăzut, la articolul 6, deplina ega¬litate a sexelor, emanciparea civilă a femeii a rămas un simplu deziderat până la punerea în aplicare a legii privind ridicarea incapacităţii civile a femei mări¬tate, din 20 aprilie 1932. Femeile au obținut treptat și o anumită recunoaștere electorală. Începând cu alegerile locale din februarie 1930, femeile au putut vota și fi ales în consiliile comunale. Prin Alexandrina Cantacuzino, a fost înființat și o formațiune politică, corporatistă și conservatoare, Partidul Gruparea Națională a Femeilor Române, care a avut însă un impact public limitat. Integrarea politică largă a femeii în viața politică s-a realizat prin Constituția din februarie 1938, atunci când femeile peste 30 de ani, implicate profesional și știutoare de carte au primit dreptul de a vota și de a fi alese.
02
Prima femeie care votează. Vera Myller, profesor la Universitatea din Iași
În iunie 1920, la alegerile parlamentare, a avut loc un eveniment de pionierat în cultura politică a României. S-a înregistrat cazul primei femei din România care a votat la alegerile pentru Senatul României. Deși era un fapt neconstituțional, Vera Myller, devenită din noiembrie 1918 profesor titular la Facultatea de Științe a Universității din Iași, avea să voteze în rândul membrilor colegiului universitar. Începând cu anul 1922, a votat, atât ea, cât și următoare profesoară numită, la Universitatea din Iași, Elena Densușianu-Pușcariu, la următoarele alegeri interbelice. Cazul celor două profesoare a rămas singular la nivelul celorlalte universități ale României, care au refuzat numirea în postul de profesor agregat sau titular al femeilor.