TEMĂ
Cetățenie
Modul în care legislația privind cetățenia și drepturile civile a definit apartenența la comunitate și a devenit un instrument de discriminare și excluziune.
03
Elemente cronologice
02
Resurse didactice
00
Surse din arhivă
Elemente
01
Munca forțată a evreilor din vechea Românie
Munca forțată a bărbaților și femeilor evrei a fost o politică de stat a guvernării mareșalului Ion Antonescu, constituind un capitol aparte al Holocaustului din România. Odată cu pierderea drepturilor civile și cu excluderea acestora de la prestarea serviciului militar, evreilor li s-au impus activități de ,,muncă obștească”. Statul român a impus acestora obligația de a presta munci fizice grele, precum realizarea terasamentelor, curățarea și dezăpezirea străzilor ș.a., în comunele și orașele unde locuiau sau, uneori, în lagăre și colonii de muncă. Era o formă de mobilizare militarizată, evreii folosiți la muncă beneficiind de aceleași drepturi ca cele ale trupei, în bani sau în natură. Doar câteva categorii de specialiști - medici, arhitecți, ingineri, veterinari – primeau o diurnă fixă pentru statutul de rechiziționați ai Armatei. Marele Stat Major, și în unele situații organismele Ministerului de Interne, au fost instituțiile abilitate să organizeze munca forțată a evreilor. Se estimează că 80.000 de evrei au fost supuși acestui tratament între 1941-1944. Cei care nu se prezentau erau arestați și deportați în Transnistria. Legislația a prevăzut posibilitatea de a plăti taxe pentru a fi scutit (cca. 26.000 cazuri documentate).